Din ce în ce mai mult auzim din presă că pretutindeni în lume au loc atentate cu maşini capcană, crime, bombe, scandaluri pe tema “a purta sau nu vălul Islamic în societate”, petiţii şi propuneri de legi care cer ca sharia (legea islamică) să fie etalonul după care să fie judecate în instanţele de pretutindeni cazurile care implică un musulman, etc. Din nefericire, majoritatea acestora, deşi sunt puse pe seama ultrareligioşilor islamici, nu determină atitudine fermă din partea societăţii sau măcar a… bisericii.
In iunie 2007, la Londra, o aşa zisă “crimă pentru onoare” acoperea prima pagină a ziarelor. O fată de 20 de ani este găsită într-o valiză în apropiere de Birmingham. Suspecţi: tatăl şi unchiul ei. Motiv: Dezonoarea adusă familiei de comportamentul sexual ruşinos a fetei. Aceasta se pare că nu făcea decât să se întâlnească cu un bărbat din familie, rudă mai îndepărtată şi a avut “neruşinarea” să se ţina de mână cu acesta. Englezii, sub stare de şoc, nu-şi puteau crede urechilor că astfel de lucruri se întâmplau sub ochii lor. Atunci când astfel de lucruri se întâmplă în ţările musulmane, avem cu toţii o atitudine plină de “înţelegere” pentru aşa-zisa lor “cultură”. Cu totul altfel stau lucrurile când vedem şi auzim despre fanatismul Islamic atât de aproape de casele noastre, de copiii noştri.
In conformitate cu datele ONU, anual au loc aproximativ 5000 de “crime pentru onoare”.
Recent, în Turcia, preşedintele Abdulah Gul a aprobat un set de amendamente constituţionale care permit purtarea vălului Islamic în universităţi. Turcii seculari sunt îngrijoraţi acum că viitoarele absolvente musulmane vor dori să poarte vălul Islamic şi la locurile de muncă, transformând astfel Turcia dintr-un stat laic într-unul Islamic.
In anul 1928, Hasan al Baana a înfiinţat Frăţia Musulmană, care a rezistat până în zilele noastre şi s-a extins din ce în ce mai mult. Motto-ul acestei societăţi este: “Allah este scopul nostru. Profetul (Mahomed) este conducătorul nostru. Coranul este legea noastră. Jihadul este calea noastră. A muri în felul în care Allah ne cere este speranţa noastră cea mai înaltă.”
Astfel, Europa a devenit un incubator pentru gândirea islamică şi pentru dezvoltarea politic. Incă de la începutul anilor 1960, membrii şi simpatizanţii frăţiei musulmane s-au mutat în Europa şi încet, dar sigur, au stabilit o largă şi bine organizată reţea de moschei, fundaţii şi organizaţii islamice. Scopul final al acestora era extinderea legii islamice (sharia) de-a lungul Europei şi Statelor Unite.
Astăzi, la 80 de ani de la înfiinţarea Frăţiei Musulmane, în Anglia, Rowan Wiliams, arhiepiscopul de Canterbury, cel mai înalt prelat al bisericii anglicane, afirma în public că anumite aspecte ale legii sharia (cu privire la divorţuri, tranzacţii financiare şi rezolvarea conflictelor), ar trebui adoptate de legea din Anglia.
In România, pe bulevardul Magheru, există o clinică de flebologie patronată de doctorul Mohammad Abu-Baker. Necontestând calităţile medicale deosebite ale acestui medic, ne amintim doar de faptul că, invitat anul trecut la o emisiune la OTV, alături de două doamne sau domnişoare de cetăţenie română, recent convertite la Islam, după ce discută câtva timp pe teme medicale, domnul doctor, împreună cu cele două doamne acoperite, încep să “predice” islamul. M-a surprins vehemenţa, dar şi durata acestor discuţii. Se pare că domnul doctor colaborează cu o fundaţie care tipărea broşuri şi cărţi în limba română, prin care căutau să facă cunoscut islamul în România. Şi trebuie să recunoaştem că este de înţeles cum o persoană care a fost anterior vindecată de domnul doctor, va fi deschisă la “predicarea” islamului.
Din ce în ce mai mult mergând pe stradă, am început să observ fete acoperite cu batic, dar aceasta nedatorându-se faptului că urmează anumite reguli religioase care sunt deduse din învăţătura creştină tradiţională sau evanghelică. Acestea sunt musulmane, unele fiind chiar de naţionalitate română, şi îşi acoperă capul conform tradiţiei/cerinţelor religioase musulmane.
Acceptarea acestor oameni în mijlocul nostru reprezintă o oarecare normalitate, însă agresivitatea cu care vor să formeze propria lor comunitate şi să se judece după propriile lor legi oriunde s-ar afla, nu este o normalitate. Iar pentru noi, ca şi creştini, toleranţa pasivă nu este un principiu, ci dragostea. Dumnezeu este un tată bun care îşi mustră copilul pe care îl iubeşte, nu îl tolerează. La fel şi dragostea noastră faţă de oameni trebuie să se manifeste nu numai prin rugăciune, dar şi prin atitudini corective. Rugăciunea mea este ca biserica lui Dumnezeu de pretutindeni să devină mult mai conştientă de pericolul spiritual, dar şi social al islamului, să fie dornică să postească şi să se roage pentru aceste aspecte, dar să şi aibă curajul unui protest colectiv în cazul în care aceste lucruri vor lua amploare şi la noi în ţară. Domnul să ne binecuvânteze şi să ne ajute la aceasta!
am avut si eu o colega musulmanca, din Turcia, care a venit sa-si continue studiile in Romania pt ca in Turcia nu mai avea voie sa poarte batic in institutii publice. Mi s-a parut ciudat (chiar si ea zicea ca e ilara situatia) ca intr-o tara musulmana sa nu aiba voie sa-si practice religia, dar intr-o tara crestina sa fie libera. E atat de convinsa de credinta ei, ce as putea eu sa-i spun sa inteleaga Adevarul? (cunoaste destul de bine si crestinismul)
Buna, multumesc lui D-zeu ca mai sunt oameni care se preocupa de ce se va intampla in tara noastra daca islamul este acceptat si tolerat sa se practice dupa legii musulmane. Cu doi ani in urma de craciun in anglia la hotelul unde lucrez eu se obisnuia sa se faca brad de craciun de ani de zile, dar pe motivul sa nu fie insultati musulamnii in acel an conducerea hotelului a renuntat la impodobirea bradului. Eu nu cred in brazii de craciun dar situatia in sine mi-a dat de gandit de ce intr-o tara “crestina” religios vorbind cum e anglia nu au voie sa faca una ca asta insultand legile islamice. dar ei in septembrie cand au ramadanul perioada de post toti din anglia tre sa-i inteleaga sau chiar sa accepte numai anumite ore de lucru sau chiar sa fie liberi, anumite starzi inchise, magazine sau zone inchise, sa accepte copii sa fie invatati la scoala de persoane la care nici nu le vezi fata, si foarte multe altele. de ce Toti telereaza si-i lasa sa fie acceptati cand ar trebui ei sa se conformeze dupa legile tari in care traiesc, iar daca nu vor, pot sa plece. Daca noi am merge sau locui intr-o tara musulmana ori te adaptezi ori pleci ei nu fac compromisuri. Atunci noi de ce am face? Sper ca oamenii sa nu stea indiferenti. D-zeu sa ne-ajute!
Matei 5
46 Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? 47 Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobicinuit faceţi? Oare păgînii nu fac la fel? 48 Voi fiţi dar desăvîrşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrşit.
Este trist ce se intampla…dar Dumnezeu poate sa-i schimbe si sa inceapa o noua viata alaturi de Isus
pacat ca nu se revine cu raspunsuri. pentru ca primul (Daca nu ma insel) dintre cei care au comentat a adresat o intrebare legitima.
si io intreb: ati avut sau aveti vreounul prieten/i musulman/i? NU tratati lucrurile simplist. Avem de invatat de la ei. Noi, care ne mandrim ca suntem crestini, credinciosi lui Dumnezeu avem de invatat de la ei in ce priveste credinciosia lor fata de Dumnezeu. Si da, biserica romana ar trebui sa fie mai inteleapta decat cele mentionate in articol si sa invete cum sa abordeze si cum sa vorbeasca de Isus musulmanilor. FARA xenofobisme….