revista TANARCRESTIN nr. 9

1. Pentru început te rog să ne răspunzi la următoarea întrebare: Ce este adevărul?
Este greu să răspunzi la întrebarea căreia însuşi Fiul lui Dumnezeu nu a răspuns. Când Pilat a întrebat: Quid est veritas? se pare că a rămas fără de răspuns pentru că ADEVĂRUL încarnat era chiar în faţa lui. Mântuitorul refuză să se angajeze în discuţii inutile ce nu au ca finalitate transformarea. Într-un alt context răspunsul (nu un posibil răpuns) este afirmat de Isus, ”Eu sunt… adevărul” (Ioan 14:6)
Astfel dar, adevărul este o persoană.
2. Se spune că fiecare om îşi construieşte propriul adevăr în funcţie de ceea ce crede, de ce este în jurul lui, de informaţiile pe care le are. Cum ar trebui un tânăr creştin să îşi construiască propriul adevăr?
Cred că adevărul nu se formează ci el pur şi simplu există, trebuie descoperit şi însuşit dacă dorim ca parcursul nostru terestru să fie spre bine. Noi, ca fiinţe finite, nu putem emite pretenţii în formularea adevărului. Propriul adevăr poate fi – şi de cele mai multe ori este -  în antiteză cu adevărul. Adevărul are proprietatea de a sfinţi (a pune deoparte) pe cel ce îl asimilează, „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău, Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17)
Este evident rolul adevărului de agent activ transformator, manifestat prin Cuvânt. Relaţia de subordonare faţă de Cuvânt este o atitudine corespunzătoare pentru o persoană ce vrea să trăiască în adevăr.

3. Cât de important este ca întotdeauna să spunem adevărul indiferent de situaţie?

Nu este important doar să spunem adevărul ci să şi trăim în adevăr. Cel ce trăieşte în adevăr, umblă în adevăr şi pentru el adevărul nu este doar o simplă alternativă.
Isus a fost categoric în afirmaţiile sale cu privire la personajele ce se descurcau printr-o abilă adaptare la context: “Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr pentrucă în el nu este adevăr.” Este evident că persoana ce îşi permite luxul de a nu sta în adevăr nu este orfană de tată.
4. Dacă o persoană ne ascunde un adevăr poate fi o persoană de încredere? Este adevărul întotdeauna legat de încredere ?
Adevărul precede încrederea şi o susţine. Acţiuni repetate în adevăr crează contextul prielnic dezvoltării încrederii.
Relatarea lui Luca, din Fapte 27, evidenţiază prezenţa unei relaţii reale între adevăr şi încredere. Pavel primeşte printr-un înger un mesaj (un adevăr) iar experienţa lui cu Dumnezeu îl determină să afirme: ”… oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus.” (Fapte 27:25)
Cu cât o persoana este mai de încredere cu atât preluăm informaţiile ce le prezintă mai nefiltrat. Încrederea conferă credibilitate.
5. Societatea actuală prezintă multe lucruri atrăgătoare şi nu neapărat adevărate. Cum trebuie un tânăr creştin să se raporteze la ele?

Faţă de aceste lucruri ce sunt atrăgătoare însă înşelătoare, noi tinerii trebuie să urmăm îndemnul lui Pavel: FUGI! Atrăgătoarele aspecte ale societăţii noastre au un corespondent puternic în firea noastră umană astfel că lupta aceasta are un caracter permanent. Când conştientizăm statutul nostru de pelerini abordăm cele ce ne înconjoară într-un mod diferit. Stiinţa raportării la cele din jur presupune antrenament ce debutează cu strângerea Cuvântului ce este capabil de protecţie.

6. In final, ce mesaj vrei să transmiţi cititorilor revistei TANAR CRESTIN?

”Cumpără adevărul, şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.” Prov.23:23