revista TANARCRESTIN nr. 9

1. Pentru început dorim să ştim mai multe despre dvs şi pasiunea pentru muzică.

Numele meu este Alin Gîrlea, am 39 de ani. În urmă cu 13 ani Domnul mi-a dat un dar minunat şi cel mai potrivit ajutor, Aida - soţia mea, împreună avem doi copii, Estera şi Samuel.
M-am născut într-o familie de creştini ortodocşi, tatăl meu era medic veterinar iar mama inspector la Direcţia Muncii. Deşi aveam o situaţie materială foarte bună, părinţii mei nu s-au înţeles şi de la o vârstă destul de fragedă mama mea ne-a crescut singură pe mine şi fratele meu. S-a străduit şi a reuşit să ne dea o educaţie bună şi să ne încurajeze spre ceea ce nouă ne-a plăcut să facem ca profesie. El a făcut Academia de Poliţie, eu am făcut Şcoala Populară de Artă, urmând să merg şi la Conservator însă planurile Domnului cu mine erau altele. Am urmat câţiva ani din viaţa mea o carieră muzicală, înfiinţând o formaţie alături de care susţineam concerte, am cântat o vreme în staţiunea Herculane cu contract foarte bun, câştigam foarte mulţi bani, era perioada imediat după revoluţie. În acea perioadă bunica ce ma crescuse s-a întors la Domnul, iar dupî doi ani a murit. Pentru mine ea a fost un foarte bun exemplu, găsind-o de multe ori pe genunchi noaptea când eu veneam acasă, rugându-se pentru mine. La moartea ei a fost prima mea cercetare când văzând-o în mormânt m-am gândit la sufletul meu. 
 
A venit apoi o zi a anului 1991, când eu treceam prin centrul oraşului, iar în faţa magazinului central era un grup de tineri cântând la chitară. Plăcându-mi muzica m-am oprit să ascult şi la un moment dat au cântat o cântare ce pentru mine a fost secunda vitală când Duhul Domnului mi-a străpuns inima…”Ai fost răstignit şi cuiele-mi spun ce mare Ţi-a fost iubirea, cununa de spini îmi spune şi ea ce mare Ţi-a fost iubirea…”. S-a făcut o chemare şi printre cei care au ridicat o mână am fost şi eu, colegii au încercat să mă ironizeze, atunci nu am înţeles prea mult ce-i cu mine, am continuat să cânt la hotelul unde eram angajaţi, însă ceva în mine a început treptat să se schimbe, nu-mi mai plăcea mediul în care stăteam, nu mai simţeam plăcere în cântări, ştiu că acele transformări au fost urmarea rugăciunilor ce s-au făcut pentru mine.
A fost o zi atunci când am intrat în baie singur şi I-am spus Domnului aşa: ”Doamne, dacă Tu exişti şi dacă m-ai chemat, eu nu pot singur să renunţ la tot dar te rog să-mi dai putere să renunţ” şi am primit curajul de care aveam nevoie. Mi-am adunat instrumentele şi le-am spus colegilor că voi pleca definitiv. Prima dată n-au înţeles însă când au văzut că sunt hotărât au început să mă scuipe spunând că ”mi-au spălat pocăiţii mintea”, ca sunt prost renunţând tocmai atunci când luasem legatura cu un mare artist şi urma să ne lansăm şi mai departe. Mi-a părut rău de ei, pentru că trupa s-a destrămat atunci, eu fiind şi solistul trupei, însă eu nu mai puteam sta în acel mediu, era o tortură pentru sufletul meu să mai continui să cânt acea muzică.
   
După aceea am mers în Biserica Baptistă nr.1 din Tr. Severin. La scurt timp a venit şi mama mea, împreună am făcut apoi botezul. Am fost încurajat să lucrez în biserică şi am început lucrarea cu copiii, apoi cu tinerii şi apoi misiune în satul unde eu am copilărit şi unde slujesc şi acum. Am crezut că trebuie să renunţ la muzică dar Domnul mi-a dat treptat toate „uneltele” necesare ca să pot sluji şi cu muzica alături de Cuvântul Său. 

2. Câte albume aveţi până acum şi care este povestea lor?

Până acum Domnul m-a ajutat să realizez nouă albume dintre care: trei de Crăciun (unul instrumental şi două vocal), unul de chemare, unul gen popular şi patru de închinare. Toate aceste albume au fost rodul bucuriilor, intristărilor şi împlinirilor mele cu Domnul. În fiecare cântare a fost o experienţă diferită şi am transmis ce am trăit în acel moment.

3. Ultimul album lansat este “Mai aproape de cer”. Care este piesa dvs. preferată de pe acest album şi de ce?

Pentru mine fiecare piesă are povestea ei, culeasă dealungul a doi ani de zile, şi fiecare dintre ele reprezintă ceea ce-am vrut să transmit însăşi prin titlul albumului, ca fiecare dintre noi să fim cu fiecare zi din viaţa noastră “mai aproape de cer”, pentru că aceasta trebuie să fie ţinta fiecărui creştin adevărat.
“Gândiţi-vă mai mult la lucrurile de sus, decât la cele de pe pământ.” Coloseni 3:2

4. Albumele sunt produse, mixate şi înregistrate de către dvs. la propriul studio. De unde provine inspiraţia pentru versurile şi melodia pieselor?

În primul rând Cuvântul Lui Dumnezeu este o sursă inepuizabilă de inspiraţie, apoi sunt experienţele personale pe care tot El le-a îngăduit în viaţa mea. Apoi au fost şi experienţele altor credincioşi care m-au inspirat. 

5. Care este publicul ţintă căruia vă adresaţi?

Pentru mine muzica este un instrument de a zidi biserica lui Hristos şi cercetarea celor care nu-L cunosc pe El, nu a fost niciodată pentru mine un scop de a deveni “o vedetă”, ci mi-am făcut repertoriul în funcţie de locul şi auditoriul unde am slujit, astfel am căutat să ating cât mai mult din publicul care mă ascultă, scopul meu fiind în primul rând mântuirea oamenilor. Muzica este limba universală înţeleasă de toţi oamenii, creştini sau necreştini, de aceea are un rol foarte important în a pregăti inima omului pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Din acest motiv trebuie folosită cu foarte multă înţelepciune şi sub călăuzirea Duhului Sfânt. Prin ea oamenii pot fi îndreptaţi spre Dumnezeu sau nu. Bineînţeles că eu nu pot atinge fiecare public în parte, de aceea este nevoie de diversitate în acest domeniu.   

6. Pe lângă muzică şi cântat în ce alte activităţi sunteţi implicat şi care este prioritatea lor?

De când L-am cunoscut pe Domnul muzica nu este prioritatea vieţii mele ci doar un dar pe care Dumnezeu l-a dat vieţii mele în împlinirea Scopului Său cu viaţa mea. Prioritatea vieţii mele este câştigarea sufletelor pentru CER. Vă redau mai jos un scurt istoric al chemării mele în lucrare.

Încă de când m-am întors la Domnul El mi-a vorbit şi mi-a dat putere să mă implic în biserica de unde făceam parte. Aşa am început prima dată să lucrez cu copiii, apoi am lucrat timp de şase ani cu tineretul şi în paralel am început, pe uliţele satului unde am copilărit, misiune între oamenii care mă ştiau de mic. Nu mi-a fost deloc uşor şi de multe ori am fost chiar descurajat, fiind voci care-mi spuneau că dacă Domnul Isus nu a putut face nimic în patria Sa cum voi reuşi eu acest lucru. Nu m-am crezut nici o clipă prea puternic, puterea şi tăria mea erau numai din Duhul Domnului, era ceva în mine care nu-mi dădea pace să renunţ. Nu am intrat în lucrare pentru nici un fel de interes, pentru că nu am fost plătit în biserică pentru nici o lucrare pe care-am făcut-o, m-am implicat şi am slujit pentru că era în mine Ceva care nu-mi dădea pace şi-mi spunea mereu unde trebuie să merg şi ce trebuie să fac. Am fost la începutul chemării mele în foarte multe misiuni ale bisericii şi nu numai, slujind mai ales cu darul pe care mi l-a dat Domnul, muzica.

La doi ani de când am început misiunea în satul meu au fost primele şase suflete ca rod şi aceasta a fost pentru mine o încurajare să merg mai departe. Ne adunam pe atunci într-o cămăruţă mică închiriată şi în acest timp Domnul s-a îngrijit şi de venitul meu financiar. În fiecare an Domnul a adăugat la numărul primilor credincioşi câte doi, trei sau cinci persoane, astfel că acum acolo, în Ostrovul Corbului este o capelă şi o biserică de 50 persoane. De când am intrat prima dată în lucrare, am cerut Domnului să-mi dea înţelepciune şi mi-a arătat clar care trebuie să fie viziunea mea şi vreau să v-o împărtăşesc şi d-voastră.
      1. Întărirea şi zidirea sufletescă a Bisericilor;
      2. Formarea de ucenici, cred că nevoia cea mai mare în lucrarea Domnului acum este formarea de ucenici, este nevoie tot mai mult de oameni chemaţi şi pregătiţi pentru a vesti Evanghelia.
      3. Înaintarea Evangheliei în funcţie de potenţialul uman.
7. Acum, la final, vă rog să transmiteţi un scurt mesaj pentru cei ce citesc acest interviu.
 
În ultimul timp foarte mult Domnul mi-a vorbit din 2Cronici 7:13,14 “Când voi închide cerul, şi nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, când voi trimite ciuma în poporul Meu: dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.”
Este timpul şi momentul potrivit să slujim cu lepădare de sine, să renunţăm la comparaţii între noi, pentru că facem parte toţi copiii Domnului din aceeaşi “barcă” şi cât mai este vreme să slujim cu toată fiinţa noastră CELUI care-a dat totul pentru noi.