revista TANARCRESTIN nr. 9

Ce e adevărat pentru tine nu e adevărat şi pentru mine. Sunt şocat de diferenţele ce există între Bucureşti şi Banat. Ce să mai zicem de noi şi unele triburi din Africa sau Asia unde e impudic şi deci, imoral să-ţi arăţi glezna, dar în ce priveşte părţile “intime” din perspectiva noastră, nu au nici o jenă în a şi le arăta. E adevărat că e ruşinos să expui anumite părţi ale corpului sau să foloseşti anumite expresii în anumite circumstanţe? Depinde de context. Şi avem aşadar o scuză universală: E postmodernism! Forma nu mai contează şi adevărul e relativ. “Fac cum vreau, că trebuie să existe undeva un om care o percepe aşa cum am nevoie să fie percepută. Eu de fapt vroiam să spun altceva.”

De obicei când oamenii vorbesc despre adevăr, vorbesc despre ei înşişi, aşa cum spunea Nicole Kidman în “Invazia” după cum bine îmi amintesc. Şi un profesor de-al meu spunea acelaşi lucru despre normalitate: e subiectivă, diferă de la om la om. Şi uneori chiar se întâmplă să vreau să fiu politicos dar să o fac în stilul de acasă şi să o dau în bară. Dar deşi unele lucruri nu sunt decât convenţii, cum ar fi ce replică să foloseşti în ce situaţie, faptul că într-o zi cade apă din cer nu e discutabil, chiar dacă cineva este de altă părere. Există adevăruri care se contrazic şi totuşi există concomitent, cum sunt diferenţele culturale, sau perspectivele, cu precizarea că rămân doar perspective şi nu le luăm drept adevăruri absolute. Dar, aşa cum deja am anticipat, există adevăruri absolute de care nu ne putem atinge şi oricât ne străduim rămân aceleaşi. Şi chiar dacă unii nu le acceptă, ele nu se schimbă şi de asta la adevăr ne raportăm. De ce a întrebat Pilat: “Ce este adevărul?” pentru că nu mai avea un reper faţă de care să judece din moment ce gloata proclama un adevăr diferit faţă de cel absolut. Însă adevărul e puternic.

Nu ştiu câţi dintre voi contestaţi faptul că Dumnezeu Îşi iubeşte Fiul. O spune şi Biblia şi ne spune că ne iubeşte pe noi imens, mai mult decât ne iubim noi copiii, cu atât mai mult Dumnezeu iubeşte pe Unicul Său Fiu adevărat. Chiar Biblia spune în Ps. 91:11-12 că îngerii Lui Dumnezeu vor avea grijă de Fiul Său să nu cadă şi să-şi lovească piciorul. Dar asta nu înseamnă că atunci când diavolul foloseşte acest adevăr în ispitirea Domnului Isus este în aceeşi măsură cuvântul lui Dumnezeu. Uneori avem procese în minţile noastre când ne luptăm cu diavolul care este interpretat tot de noi şi ne judecă un supra-eu (tot noi) care trebuie să semene cât mai mult cu Dumnezeu, pentru că El este Adevărul. Cât de importantă este să fim sinceri cu noi şi să ne raportăm la Adevăr? E aceeaşi diferenţă dintre vocea noastră câştigând, cea a diavolului sau cea a lui Dumnezeu, adică adevărul. Care ne este reperul? Tot noi insine? Ei, atunci s-ar putea să ne udăm ieşind pe uşă fără umbrelă deşi pentru noi nu plouă. Diavolul foloseşte şi vocea lui Dumnezeu pe play-back în mintea noastră pentru ca noi să devenim mai mult ca el decât ca Dumnezeu, sau noi înşine, originali, adevăraţi în Dumnezeu. Steinhardt spunea că prostia produce uneori pagube mai mari decât păcatul, aşa că înţelepciunea e un dar adevărat, şi ea vine din Biblie (prin studiu).

Şi revenind la Pilat… cum se simţea el când întreba ce este adevărul? Era greu, îşi simţea toate kilogramele, apăsat şi nu putea să decidă după autoritatea pe care o avea. Era înţepenit, imobil, încătuşat de o situaţie despre care nu mai ştia ce să creadă. Era legat de întuneric cu ochii larg închişi. Simone Weil a spus: “Lucrurile de care suntem înlănţuiţi pe acest pământ sunt ireale, dar lanţurile care ne leagă de ele sunt cum nu se poate mai reale.” Să nu ajungi la adevăr nu vine doar prin a te lupta cu adevărul ci şi uitând să te ocupi de el. Nimicul este, cred eu, unul din cele mai mari lucruri care ne despart de adevăr. Asta pentru că discutăm despre lucrurile prea puţin importante, dacă sunt adevărate sau nu. Ce se poartă, ce piesa e mai tare, care frate are dreptate privind bătaia din palme. Şi în timpul ăsta, sunt oameni ale căror case dispar fără vina, aprobarea sau puterea lor de decizie. Şi sunt oameni care cred că e tru să porţi tricouri roz în timp ce unii cred că toate religiile sunt la fel. Cine cercetează? Cine e acolo să îi informeze? Cine e acolo să le arate că Dumnezeu trăieşte si mai mult, că trăieşte în noi?

“Eu sunt Calea, Adevărul şi Viata” (Ioan 14:6). În primul rând, Adevărul şi răspunsul lui Dumnezeu la problema vieţii nu e un răspuns, e o Persoană. În al doilea rând, de adevăr sunt legate şi libertatea de care Pilat nu a avut parte. Aceea de a fi tu indiferent că te acceptă ceilalţi sau nu, şi să nu îţi pese de reacţiile lor atâta timp cât ai Adevărul de partea ta, şi El nu te lasă singur. Şi nu în ultimul rând, de adevăr trebuie să se lege calea noastră în viaţă. Pentru că “noi trăim prin credinţă, nu prin vedere” (2Cor 5:7). Şi ştiind ce e cu adevărat important, ce e valoros şi care este scopul tău personal în viaţă, vei căpăta libertatea. Cunoscând adevărul vei deveni liber (şi nu vor mai conta mizilicurile ce îţi distrag atenţia de la lucrurile cu adevărat importante).

Liber să nu mai păcătuiesc,
Liber să dau viaţă
Liber în Hristos,
Hristos, stapânul libertăţii mele,
Nu-mi cunosc libertatea fără limita Hristos.
(nolklon)